Mucoasa, bariera protectoare si sistemul imunitar
Membrana mucoasă, numită și mucoasă, se referă la un strat protector care căptușește pereții organelor goale, cum ar fi plămânii, stomacul sau intestinele. Se găsește și în conjunctivă, cavitățile nazale și bucale sau chiar în organele genitale.
Membranele mucoase sunt concepute pentru a preveni pătrunderea în organism a agenților patogeni (agenti patogeni precum bacterii, viruși, spori fungici etc.); sunt bariere naturale de protecție. Membranele mucoase umane sunt prima barieră în calea lumii exterioare. Astfel, ele reprezintă prima linie de apărare împotriva agenților patogeni. În plus, o mare parte a sistemului imunitar este localizată în mucoasă. Este denumit „țesut limfoid asociat mucoasei” (MALT). MALT este format din diferite spații (compartimente) delimitate. Fiecare compartiment are propriul său răspuns imun specific. Acestea includ, de exemplu, amigdalele din faringe, apendicele, plăcile lui Peyersche din intestinul subțire etc. Să aruncăm o privire la mucoasa nazală de exemplu, este formată din așa-numita mucoasă respiratorie și este prima protectoare. barieră la nivelul căilor respiratorii. În fiecare zi inspirăm și expirăm de aproximativ 20.000 de ori. În acest proces, poluanții iritanti și numeroși agenți patogeni (bacterii, ciuperci sau viruși) pot pătrunde în tractul respirator cu fiecare respirație. Tocmai de aceea, întregul tract respirator este căptușit cu o membrană mucoasă foarte specializată (epiteliul respirator), care este concepută pentru a ne proteja organele respiratorii de substanțele nocive.
Epiteliul respirator este un strat de celule epiteliale specializate, epiteliul ciliat, și servește la curățarea căilor respiratorii. Epiteliul ciliat este echipat cu cili, care sunt permanent în mișcare și sunt responsabili pentru îndepărtarea murdăriei și a mucusului. Mucusul este format din așa-numitele celule caliciforme. Celulele caliciforme sunt glande producătoare de mucus care se află într-un strat epitelial. Fără acest strat protector, agenții patogeni pot invada și pot duce la inflamație. Inflamația permanentă (inflamație silențioasă) poate provoca apariția bolilor respiratorii cronice (cum ar fi bronșita, astmul sau BPOC). Celulele caliciforme se găsesc și în tractul gastrointestinal. Disfuncția poate duce la boli inflamatorii intestinale (IBD). Colita ulceroasă, de exemplu, este o inflamație cronică a mucoasei colonului în care se pot forma ulcere în mucoasa intestinală. Diferiți factori precum genetica, mediul înconjurător, flora intestinală perturbată (datorită, de exemplu, medicamentelor, malnutriției) pot influența dezvoltarea IBD. Termenul „axa intestin-pulmon” descrie interrelația dintre toate organele care poartă mucoasa.